Tot ce am scris ieri a nu fi luat in considerare.

Azi sunt alta.

Pe măsură ce stiu mai mult sunt mai speriată. Mă simt ca un copil care descoperă că lumea nu-i din fața blocului până la magazinul cu pâine. Și-mi face bine că nu mă mai învârt în cercuri concentrice. am trecut la spirale. E un pas major. Nu stiu nimic despre politica din România. Poate-i foarte lipsita de logică și d-asta, pentru că în rest am fost mereu bună la a analiza ce-i în jurul meu. Sau cel puțin asa credeam.

Apocaliptic simt că o sa vomit când îmi dau seama câți oameni din jurul meu renunță la tot. Le vezi în ochi resemnarea ca o moarte subidă. Nu-i compătimesc dar mă sperie că nu pot face nimic. Mă uit la seriale ieftine și observ glumele dureroase inserate. Cei care le-au scris știu despre toate răutățile din lume dar sunt imuni sau poate așa găsesc ei că pot protesta.

Habar n-am.

Știu doar că am senzația că toată infomația asta mă face să fiu un balon. Am senzația ca o sa cresc mare.. mare.. încât n-o să mai încap pe ușa.

Îndefiniv nu-i decât o iluzie că suntem ok..

Acesta este roboţelul meu preferat. Vroiam să-l arăt tuturor, pentru ca este superb.

Alte minunăţii pixelate marca LuluBaby la HelloTango.

Restul e istorie…

G.A: catalin imi da un iepurash pitic

G.A: sa-l cresc

mirela ®: *zambet larg*

G.A: dar ramane mic

G.A: ca e rasa pitica

mirela ®: adevarat

mirela ®: ?

G.A: ta na na ana na ana ana ana na a

mirela ®: un animalut adevarat

mirela ®: ?

G.A: daaaaa

G.A: acum cer poze

G.A: si detalii

mirela ®: (duoamne.. in ce lume traim.. mi se parea asa fantastic.. ma asteptam sa fie unul virtual)

mirela ®: -tamaguci or smtng-

G.A: *rasete*

mirela ®: pot sa pun conversatia asta pe blog?

mirela ®: *zambet larg*

mirela ®: pretty pls?

Ultima treaptă antidepresivă până la pastile, la mine e izolarea în lumea fantastică şi comodă a filmelor. Mă simt în siguranţă în faţa unui ecran. Încă n-am testat filemle 3D.. mai aştept un pic în inocenţa iubitorului de peliculă/avi/ceformatmaigăsim.net care trăieşte vieţile personajelor cumva asigurat.

Unul dintre ultimele filme pe care le-am văzut zilel-astea este Reservoir Dogs al lui Tarantino.

Culmea e că de fapt l-am văzut cumva masacrat după prima vizionare. Adică, de fiecare dată când deschid dvdplayerul ca să mănânc supă stând pe canapeaua din sufragerie, în loc să mă uit la altceva, revăd bucăţi din filmul ăsta. Are dialogurile alea superb de logice – şi chiar nu sunt o mare fană Tarantino – şi toată contradicţia aia între muzică, atitudinea personajelor şi situaţie. De la kamikaze până la patologic toate personajele sunt nebune de legat. Nu degeaba la finalul filmului mare lucru dacă rămîne unul în viaţă.

Dacă nu l-aţi văzut şi e o seară în care n-aveţi chef să o vedeţi din nou pe Angelina Jolie, cred că o să vă placă ideea mea.

Post scriptum: la prima vizionare filmul pare cam sângeros, dar la a doua deja te captează mai mult dialogurile şi pasele cu replici.